Animale,  Lungi

De cateva saptamani nimeni nu-l mai vazuse pe iepuras

De cateva saptamani nimeni nu-l mai vazuse pe iepuras…toate animalele padurii se intrebau ce se intampla cu el. Asa ca, vulpea se hotaraste sa se duca acasa la iepuras si sa vada ce se petrece. Ajunsa in fata usii vede un afis: „Nu deranjati! Scriu la lucrarea de licenta!”. Vulpea intra totusi in casa si il vede pe iepuras la masa, scriind.
– Ce faci iepurasule?
– Scriu.
– La ce scrii tu acolo?
– La lucrarea de licenta. Nu ai vazut afisul de pe usa?!
– Si cum se numeste lucrarea ta?
– „Cum a mancat-o iepurasul pe vulpe”.
– Mai iepurasule, cum iti permiti sa spui asa ceva? Vrei sa te mananc acum pe loc?
– Nu ma crezi?, ii spuse iepurasul. Vino diseara la mine sa iti arat.
A doua zi de dimineata blana vulpii era pusa la uscat pe sarma din fata casei iepurasului. Toate jivinele uimite! Cum era posibil asa ceva? Se duce lupul sa afle.
– Ce faci iepurasulu?
– Scriu la lucrarea de licenta.
– Si cum se numeste lucrarea ta?
– „Cum iepurasul l-a mancat pe lup”.
– Mai iepurasule tu chiar intreci masura!!!
– Nu ma crezi? Vino diseara la mine sa iti arat.
A doua zi, blana lupului pusa la uscat langa blana vulpii. Animalele erau deja indignate…asa ceva era de neconceput. Se hotaraste ursul sa se duca si sa rezolve problema.
– Ce faci iepurasule?
– Scriu.
– La ce scrii mai iepurasule?
– La lucrarea de licenta.
– Si care este tema lucrarii tale?
– „Cum iepurasul l-a mancat pe urs”.
– Iepurasule daca iti dau o laba te intorc pe partea cealalta!!! Cum sa ma mananci tu pe mine? Nu vezi cum arati tu si cum arat eu???
– Ursule, nu ma crezi? Vino diseara la mine si am sa-ti arat!
Urmatoarea zi, blana ursului se alaturase celorlalte doua. Si tot in aceeasi zi iepurasul se plimba prin padure, la brat cu leul. Si acesta ii spune:
– Vezi mai iepurasule, ti-am spus eu ca nu tema lucrarii conteaza, ci profesorul coordonator!

Trimite mai departe: