Alinuta

Bunicuta Alinutei se intoarse de la spital

Duminica. Vara. Ora 6. Bunicuta Alinutei se intoarse de la spital.
Alinuta, fericita, se juca in sufragerie:
– Cum a fost buni?
– Of.. Mama.. Nu mai am multe zile de trait.
– Cum bunico, se intrista Alinuta, ce ti-a zis?
-sunt bolnava. Am cancer. Probabil, dupa spusele doctorului, mai am de stat un an cu tine. N-o sa mai apuc vara lui 2005. Trebuie insa sa ma gandesc la viitorul tau. Dar n-am cui te da..
Cu lacrimi in ochi, Alinuta o lua de mana si o intreba:
– Cum bunico, nu se mai poate face nimica? Poate pot sa te ajut eu.
– Ba da, maica. Da greu. Operatia ma costa milioane de dolari.
– Dau anunt in ziar!!
– Degeaba. Nu se strang atatia bani. Si-asa buni a ta e batrana si nu mai are mult de trait. Tot degeaba..
A doua zi, Alinutei ii veni o idee cum sa castige bani. Lua toti banii batranei si cumpara bilete la loto. Cheltuind toti banii pe bilete, ea astepta extragerea finala. Dar nimica… Amaraciunea era si mai mare. Cu ultimii bani agonisiti i se facu sete si isi cumpara o cola.
Cand deschise capacul, Alinutei ii crescuse inima. Se duse extaziata la bunica si ii arata capacul. Fraza mult asteptata era scrisa pe capacul sticlei:
– Mai exista O SANSA!!
Deschide repede plicul din spatelel ambalajului de pe sticla si citi:
– Ne vedem in 2006.

Trimite mai departe: