In timpul bataliei de la Razboieni

📂This entry was posted in

Era in timpul bataliei de la Razboieni cand la un moment dat Maria Sa observand ca o cam luam pe cocoasa dadu bir cu fugitii sa mai caute ceva intariri sa-i respinga pe turcaleti. Cel mai mic dintre Jderi, Ionut, era un fel de garda de corp a voievodului, asa ca unde era nenea Fane acolo era si Neluta.
Vazandu-i, un corp de oaste formata din spahii si tatari se luara dupa ei si trageau cu arcurile din fuga calului ca le zbarnaiau sagetile pe la urechi.
-Bai nea Fane, eu ma predau, zise Ionut speriat.
-Stai linistit Nelule ca imediat apare padurea si o sa ne pierdem urma in codru, ce naiba, doar suntem la noi acasa.
Aparu si padurea si dupa ce mai intrara mai adanc, au observat un stejar cu o craca dispusa orizontal si la un semn se aruncara si se agatara iar otomanii ii cautara prin toata padurea si daca nu-i gasira isi instalara corturile chiar sub cei 2 nefericiti. In momentul cand se pregateau sa faca un foc de tabara pentru a mai praji ceva berbecuti, Ionut spuse:
-Bai nea Fane, eu o dau dracu de treaba, ma predau, trec in religia lor ca n-am chef sa ma parleasca astia aici! Nea Fane, care era mic la stat, mare la sfat si degraba ucigatoriu de sange nevinovat, de data aista il imbarbata si-i mai zise ca nu mai dureaza mult si-n momentul in care turcii intra in corturi el ii va casapi pe toti. Ionut care nu era asa de vanjos ca domnitorul si incepuse sa-i tremure bratele, ii mai zise:
-Nea Fane, macar putem da drumul la cai?!